La mai bine de o sută de ani de la Marea Unire, structura etnică a României nu mai seamănă deloc cu cea din perioada interbelică. Recensămintele realizate la distanță de un secol arată cum comunități cândva puternice — germani, evrei, grupuri slave sau maghiari — s-au redus drastic, pe fondul războaielor, al politicilor comuniste și al migrației masive din ultimele decenii.
O țară mult mai diversă în 1930
Primul recensământ al României întregite, din 1930, înregistra peste 18 milioane de locuitori, dintre care aproape 13 milioane se declarau români. Minoritățile completau însă imaginea unei țări eterogene: 1,4 milioane de maghiari, aproape 750.000 de germani — sași și șvabi — și o comunitate evreiască puternică, cu peste 720.000 de membri, concentrată în Basarabia și Bucovina.
Populațiile slave treceau de 1,5 milioane de locuitori, iar turcii, tătarii și găgăuzii depășeau împreună 300.000. Recensământul consemna și 260.000 de romi, respectiv 26.000 de greci.
România de astăzi: cifre mult reduse în rândul minorităților istorice
Conform ultimului recensământ, România are puțin peste 19 milioane de locuitori, însă doar 16,6 milioane au declarat etnia. Maghiarii reprezintă aproximativ 6% din populație. Romii au ajuns la aproape 570.000, ucrainenii la 46.000, iar germanii la doar 23.000 de persoane. Comunitatea evreiască mai numără puțin peste 2.000 de membri — un contrast puternic față de perioada interbelică.
Declinul comunităților germane: război, deportări și emigrare
În perioada interbelică, România era una dintre țările cu cea mai numeroasă populație germanică din Europa Centrală. Al Doilea Război Mondial a schimbat însă radical această realitate. Zeci de mii de sași și șvabi au murit în conflict, iar alții au părăsit teritoriul în 1944, odată cu retragerea Germaniei naziste.
După război, mii de etnici germani au fost deportați în lagăre de muncă din URSS. Relocările forțate din Bărăgan, din 1951, au afectat la rândul lor comunitățile din vestul țării. Regimul comunist a accelerat declinul, iar cercetările Bibliotecii Congresului SUA menționează negocierile prin care Germania Federală a obținut dreptul de emigrare pentru etnicii germani din România.
În primii ani de după 1990, aproape 90.000 de germani au plecat definitiv.
Comunitatea evreiască: de la una dintre cele mai mari din Europa la un număr simbolic
Măsurile aplicate în perioada regimului lui Ion Antonescu și deportările din Basarabia și Bucovina au decimat comunitatea evreiască. Cercetările istorice menționează cel puțin 200.000 de persoane trimise peste Nistru, în lagăre unde mulți nu au supraviețuit.
După 1948, valuri succesive de emigrare spre Israel au redus constant comunitatea. Între 1948 și 1951 au plecat aproape 118.000 de evrei, iar în anii următori încă aproximativ 90.000. În anii ’80, mai rămăseseră 20.000–25.000 de membri, majoritatea în vârstă. Astăzi, în multe orașe comunitatea evreiască este reprezentată doar prin fostele sinagogi și cimitirele istorice.
Minoritatea maghiară și efectele politicilor comuniste
Comunitatea maghiară, deși mult mai numeroasă decât altele, a fost afectată de programul de „sistematizare” al regimului Ceaușescu. Planul prevedea restructurarea a jumătate dintre cele 13.000 de sate din țară, inclusiv a numeroase localități tradiționale maghiare și germane. Deși mulți au ales emigrarea, cea mai mare parte a comunității a rămas în România, unde reprezintă astăzi cea mai importantă minoritate etnică.
Articol realizat pe baza datelor istorice și a informațiilor publicate în studii demografice și documente oficiale.
